româna english francaise

Articole si alte scrieri despre icoana ortodoxa

Manuscris

Citatul zilei

"Icoana lui Hristos nu este altceva decât Hristos, evident afara de diferenta de substanta, cum s-a aratat deja de mai multe ori. De aceea, si închinarea ei este o închinare la Hristos, întrucât nu e închinat ceva din materia icoanei, ci numai Hristos Cel asemanat întru ea. Iar cele ce au o singura asemanare au si o singura închinare. Prin urmare, în icoana Sa Hristos nu da altcuiva slava Sa, ci mai degraba primeste slava în ea, întrucât materia este altceva decât asemanarea. Si desi este reprodusa în diferite materii, în toate exista gravata aceeasi efigie. Dar aceasta din urma n-ar putea ramâne invariabila în diferitele materii decât daca nu are nimic în comun cu ele, ci este separabila mental de cele în care este" - Sf. Teodor Studitul

Sfinți Părinți apărători ai Sfintelor Icoane


Sinodiconul ortodoxiei

Sursahttp://www.credo.ro/Sinodiconul-Ortodoxiei.php

 

Datori sîntem lui Dumnezeu ca o datăpe an să-I aducem mulțumire în acea zi cînd am redobîndit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevăratei credințe și s-au aruncat hulele răutății.

Urmînd ziselor proorocești, învățăturilor apostolice, și întemeindu-ne pe cele din Evanghelii, ne adunăm în aceastăzi de prăznuire. Căci Isaia spune că ostroavele[2] vor fi înnoite către Dumnezeu, înțelegînd [prin ostroave] bisericile neamurilor, prin biserici nu mărețele lăcașuri bisericești, ci plinătatea celor ce cu credințăși evlavie se roagăîn ele cu laude și cîntări. Apostolul îndeamnăla același lucru, cînd ne poruncește ca așa și noi întru înnoirea vieții săumblăm, [3] și - spunînd căoricare s-a făcut întru Hristos, făpturănouăeste[4] - săne înnoim.

Apoi sînt cuvintele Domnului, care trebuiesc luate profetic: și se făceau atunci înnoirile în Ierusalim, și era iarnă, a spus El. [5] [Prin iarnăse înțelege] fie cea duhovnicească[iarna] potrivit căreia neamul jidovesc ridicăvîrtejuri de sete de sînge și turbare împotriva Mîntuitorului nostru, fie ceea ce tulburăsimțurile trupești cînd se schimbăvremea și se face ger.

Căci era o iarnăcu noi - una îndelungatăși grea, și nu numai un anotimp trecător - ci una de mare răutate, răspîndind sălbăticie, dar acum a înmugurit nouăîntîiul anotimp, primăvara darurilor lui Dumnezeu, în care ne-am adunat împreunăsăaducem jertfăde laudălui Dumnezeu, roada faptelor bune; sau, cum spune mai bine psalmul: varăși primăvarăTu ai zidit pre ele. Adu-ți aminte de aceasta. [6]

Pentru vrăjmașii care îl ocărăsc pe Domnul și în cele din urmădefăimeazăSfînta Lui slăvire în sfintele icoane, înălțîndu-se cu semeție în hulele lor: Domnul minunilor îi va zdrobi, și va prăvăli la pămînt îndrăzneala lor.

El nu trece cu vederea glasul celor ce-I strigă: Adu-ți aminte, Doamne de ocara robilor Tăi, care am sprijinit în sînul meu, a multe limbi. Care ocărîrăpizmașii Tăi, Doamne, cu care au ocărît schimbarea unsului Tău. [7]

Căci „unsul” înseamnăcei ce au fost mîntuiți prin moartea Sa și au crezut în El, prin propovăduirea cuvîntului și prin închipuirea în icoane. Pentru căîn acest fel marea lucrare a iconomiei Sale, împlinităprin Cruce și patimile îndurate și minunile pe care le-a lucrat atît înainte cît și dupăCruce, este făcutăcunoscutăcelor ce s-au mîntuit. Iar pilda patimilor Sale trece la Apostoli și apoi la mucenici, și coboarăprin ei, la mărturisitori și asceți.

Aceasta este ocara, cu care pizmașii Domnului au ocărît, cu care au ocărît schimbarea unsului Său, [8] pe care o are în vedere Dumnezeul nostru. Inima Sa este plinăde mîngîiere, și El este înduplecat de rugăciunile Maicii Sale, și ale Apostolilor și tuturor sfinților. Căci și ei împărtășesc ocările ce I S-au adus, și cu El împreunăs-au batjocorit și în icoane, așa încît în felul în care au împărtășit cu El pătimirile cărnii, în același fel au împărtășit cu El și necinstirea icoanelor.

Dumnezeu a lămurit în cele din urmăvoia Sa de acum și a făcut încăo datăceea ce a îndeplinit mai înainte. Căci mai înainte, dupăce au trecut mulți ani cînd sfintele icoane au suferit defăimare și rușine, El și-a recăpătat închinarea. Acum, pentru a doua oară, dupăo scurtăvreme de treizeci de ani de răutate, El a redat sufletelor noastre nevrednice slobozirea din defăimare, mîntuirea celor ce pătimesc, a reînnoit mărturisirea evlaviei, a întărit cinstirea icoanelor, și praznicul ce aduce toate aceste daruri mîntuitoare.

Căci în icoane noi contemplăm patimile învățătorului pentru mîntuirea noastră, Crucea, mormîntul, porțile și încuietorile iadului, luptele mucenicilor, cununile lor, mîntuirea însăși, pe care Judecătorul luptei și Dătătorul de premii și de cununi a dat-o în mijlocul pămîntului.

Astăzi prăznuim aceastăsfîntăzi, și bucurîndu-ne împreunăîn psalmi și cîntări aducem rugăciuni și ectenii.

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu Cel Ce faci minuni! [9]

Căci Tu îi rușinezi pe cei ce nu Te slăvesc, și pe cei ce îndrăznesc cu semeție sălupte împotriva icoanei Tale îi faci fricoși și îi pui pe goană.

Dar aici este mulțumirea către Dumnezeu și izbînda strălucităasupra vrăjmașilor credinței; și încăo hotărîre puternicăși amănunțitălimpezește aceste neînțelegeri și lupte [ce au avut loc] împotriva iconoclaștilor.

Acum cînd ne sălășluim în Ierusalimul cel de sus, în locul de odihnăde dupătrecerea prin pustie, urmîndu-i lui Moise, și mai mult, supunîndu-ne dumnezeieștii porunci, așezăm un stîlp din pietre tari, gata săfie scris, este drept și cuviincios ca săînscriem în inimile fraților binecuvîntările ce se cuvin celor ce au păzit Legea și blestemele pe care și le-au atras asupra lor nelegiuiții. De aceea într-un glas zicem:

1. Celor ce mărturisesc întruparea Cuvîntului prin cuvinte, cu gura, în inimăși minte, în scris și în icoane:

Veșnica lor pomenire!

2. Acelora ce cunosc deosebirea dupăfiri ale unuia și aceluiași ipostas al lui Hristos și îi recunosc însușiri atît create cît și necreate, văzute și nevăzute, ca pătimitor și nepătimitor, mărginit și nemărginit; cei ce atribuie naturii dumnezeiești cele necreate, iar naturii omenești celelalte însușiri, printre care și mărginirea, și proclamăaceasta atît în vorbăcît și în icoane:

Veșnica lor pomenire!

3. Acelora care crezînd și mărturisind, propovăduiesc cuvintele Evangheliei în scrieri, în fapte și în forme, și adunăacestea într-o singurădatorie ce cuprinde atît propovăduirea prin cuvinte, și întărire sigurăa adevărului prin icoane:

Veșnica lor pomenire!

4. Acelora care își sfințesc buzele prin cuvînt, și celor ce se sfințesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscînd și propovăduind, ca și ochii celor ce se sfințesc prin sfintele icoane, conducînd astfel mintea către cunoașterea de Dumnezeu, ca și prin bisericile sfințite, sfintele vase și alte sfinte comori:

Veșnica lor pomenire!

5. Acelora ce cunosc faptul cătoiagul și tablele, chivotul și candela, năstrapa și altarul înfățișau și prefigurau pe Prea Sfînta Fecioara Maria, Maica Domnului; și de asemenea căaceste lucruri o prefigurau, iar ea nu s-a prefăcut în ele, căci era fecioarăși dupănaștere a rămas fecioară, și prin urmare Fecioara trebuie săfie înfățișatăîn icoane și nu preînchipuităîn chipuri (tipuri):

Veșnica lor pomenire!

6. Acelora ce cunosc, primesc și cred în vedeniile proorocești, cărora însuși Dumnezeu le-a dat formăși chip, pe care corul proorocilor le aduc și le tîlcuiesc; și care, întăriți de predania scrisăși nescrisăa Apostolilor, următori Părinților, înfățișeazăcele sfinte în icoane și le cinstesc:

Veșnica lor pomenire!

7. Acelora ce-l înțeleg pe Moise, și spun, fiți cu luare-aminte la voi înșivăcăce n-ați văzut toatăasemănarea în ziua în care au grăit Domnul către voi în muntele Horeb, din mijlocul focului, [10] și cunosc răspunsul potrivit, și anume căatunci cînd vedem ceva, vedem cu adevărat, așa cum ne-a învățat fiul tunetului, ce era dintru început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit, și mîinile noastre au pipăit de Cuvîntul vieții, [11] și pe acestea le mărturisim; și iarăși, ca și ceilalți ucenici ai Cuvîntului, am mîncat și am băut împreunăcu El, nu numai înaintea patimilor Sale, ci și dupăpatimi și dupăce a înviat din morți[12];celor ce se pricep sădeosebeascăporuncile Legii de învățătura harului și văd căEl este nevăzut în cea dintîi, dar văzut și pipăit în cea de-a doua, și prin urmare căceea ce a fost văzut și pipăit trebuie săfie zugrăvit în icoane și slăvit: Veșnica lor pomenire!

Veșnica lor pomenire!

Așa cum au văzut proorocii, cum au propovăduit Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit învățătorii, cum înțelege împreunăcu ei lumea locuită[oikumene], cum lumineazăharul, cum lămurește adevărul, cum a fost erezia izgonită, cum ne întărește înțelepciunea săproclamăm, cum a adeverit Hristos, tot așa gîndim și noi, vorbim, propovăduim, îl slăvim pe Hristos ca pe adevăratul Dumnezeu, și pe sfinții Săi, în cuvinte, în scrieri, în gînduri, în jertfe, în biserici, în icoane, slujind și preaînălțîndu-L pe Unul Dumnezeu și Domn, și cinstindu-i pe sfinți din pricina Domnului lor ca pe cei ce sînt aproape de El și îi slujesc, și le dăm cinstirea cuvenită.

Aceasta este credința Apostolilor; este credința Părinților; este credința ortodocșilor; aceastăcredințăține lumea locuită. Pe acești propovăduitori ai adevăratei credințe, îi lăudăm ca pe niște frați și ca pe cei ce dorim săîi avem ca pe părinții noștri, spre slava și cinstea adevăratei credințe pentru care au luptat ei, și grăim:

Gherman, Tarasie, Nichifor și Metodie, adevărații arhierei ai lui Dumnezeu, care au propovăduit ortodoxia și au luptat pentru ea:

Veșnica lor pomenire!

Ignatie, Fotie, ștefan, Antonie și Nicolae, prea sfințiții patriarhi ortodocși:

Veșnica lor pomenire!

La orice s-a scris sau s-a vorbit împotriva sfinților patriarhi Gherman, Tarasie, Nichifor și Metodie, Ignatie, Fotie, Nichifor, Antonie și Nicolae:

Anatema!

Fiecărei inovații și acțiuni potrivnice Predaniei Bisericii, și învățăturii lăsate de către sfinții și cinstiții Părinți, sau orice noutăți aduse dupăaceasta:

Anatema!

Eftimie, Teofil și Emilian, cinstiții mărturisitori și arhiepiscopi:

Veșnica lor pomenire!

Teofilact, Petru, Mihail și Iosif, fericiții mitropoliți:

Veșnica lor pomenire!

Ioan, Nicolae și Gheorghe, de trei ori binecuvîntații mărturisitori și arhiepiscopi, și tuturor episcopilor care au propovăduit ca ei:

Veșnica lor pomenire!

Teodor, prea sfințitul stareț al studiților:

Veșnica lui pomenire!

Isaac făcătorul de minuni, și proocescul Ioanichie:

Veșnica lor pomenire!

Ilarion prea sfințitul arhimandrit, și starețul mînăstirii Dalmata:

Veșnica lui pomenire!

Simion, prea sfințitul stîlpnic:

Veșnica lui pomenire!

Aceste binecuvîntări au ajuns pînăla noi, ca de la părinți la fiii ce sînt rîvnitori pentru credința lor, iar blestemele îi covîrșesc pe ucigașii de părinți, care disprețuiesc poruncile Stăpînului. De aceea, noi, în comuniunea evlaviei, le aruncăm obștește blestemul pe care și l-au atras asupra lor.

Acelora ce primesc cu mintea lor iconomia întrupatăa Dumnezeu Cuvîntului, dar nu îngăduie ca aceasta sălucreze prin icoane, și astfel par a primi în vorbe mîntuirea noastră, dar în adevăr o leapădă:

Anatema!

Acelora ce se joacănecuviincios cu cuvîntul „nemărginit” și prin urmare refuzăsă-L picteze pe în icoane pe Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, Care S-a făcut părtaș sîngelui și trupului nostru, [13] și prin aceasta s-au arătat a fi niște aiuriți:

Anatema!

Celor ce recunosc, chiar și nevrînd, vedeniile proorocești, dar primesc facerea icoanelor a ceea ce au văzut - O minune! - chiar mai înainte de întruparea Cuvîntului, dar spun prostește căînsăși firea cea neînțeleasăși nevăzutăa fost văzutăde cei ce au contemplat-o, sau hotărăsc căacestea se pot înfățișa ca chipuri, figuri și forme ale adevărului celor ce le văd, dar nu ar primi faptul căom S-a făcut Cuvîntul, și căpatimile Sale pentru mîntuirea noastrăpot fi zugrăvite în icoane:

Anatema!

Acelora care îl aud și-L înțeleg pe Domnul ce zice, Căde ați fi crezut lui Moise, ați fi crezut și Mie, [14] și celelalte, și pe Moise zicînd, Prooroc dintru frații tăi ca mine va ridica ție Domnul Dumnezeul tău, [15] și apoi spun căProorocul este primit, dar căei nu vor zugrăvi prin icoane harul Proorocului și mîntuirea pe care Acesta a adus-o pentru întreaga lume, chiar dacăEl a fost văzut și a trăit printre bărbați și femei, și a tămăduit suferințe și boli cu lucrări puternice de vindecare, și a fost răstignit, și îngropat, și S-a sculat din morți, și a făcut și a suferit toate acestea pentru mîntuirea noastră; acelora care nu primesc căaceste lucrări mîntuitoare, împlinite pentru întreaga lume pot fi zărite în icoane, și nici slăvite și cinstite în ele:

Anatema!

Celor ce stăruie în erezia iconoclastă, ce e de fapt apostazie hristoclastă, și nici nu voiesc săfie duși la mîntuire prin legea lui Moise, nici nu aleg sătrăiascăevlavios dupăînvățătura apostolică, și nici nu sînt convinși sălepede greșala lor prin pildele și sfaturile Părinților, nici sînt mișcați de armonia fiecărei părți a Bisericii lui Dumnezeu ecumenice, ci o datăpentru totdeauna s-au supus sorții jidovilor și păgînilor [lit.: grecilor]; căci de îndatăau hulit împotriva Arhetipului, și nu s-au dat în lături săfacăchipul Arhetipului identic cu însuși Arhetipul. Acestora, deci, care au căzut nesăbuit în aceastăgreșalăși și-au astupat urechile la orice cuvînt dumnezeiesc și învățăturăduhovnicească, și sînt deja putreziciune și s-au tăiat pe ei înșiși de la trupul Bisericii:

Anatema!

Anastasie, Constantin și Nichita, cei ce au pornit ereziile isauriene, oameni păcătoși și călăuze spre prăpastie:

Anatema!

Teodot, Antonie și Ioan, ce-și dau răutățile unul altuia, și [se aratăa fi] urmași mincinoși ai necredinței:

Anatema!

Pavel care s-a întors la Saul și Teodor numit Gastes și ștefan Molutes, ca și Teodor Criteanul, și Louloudie leul, și oricine este asemenea lor în necredință, în orice stare a clerului sau altăcinste sau stare s-ar afla; tuturor acestora ce stăruie în necredința lor:

Anatema!

Tuturor ereticilor: Anatema!

Acelora ce folosesc spusele dumnezeieștii Scripturi ce sînt împotriva idolilor la cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru și sfinților Săi:

Anatema!

Acelora ce împărtășesc părerea celor ce batjocoresc și necinstesc sfintele icoane:

Anatema!

Acelora ce spun căcreștinii fac din icoane zei:

Anatema!

Acelora ce spun căaltul decît Hristos Dumnezeul nostru ne-a izbăvit de rătăcirea idolească:

Anatema!

Acelora ce îndrăznesc săspunăcăBiserica Catolică(sobornicească) a primit idoli, și astfel întineazătoatătaina și batjocoresc credința creștinilor:

Anatema!

îNTRU MULțI ANI îMPăRAțILOR!

Dumnezeu săapere puterea lor. Dumnezeu sădea pace împărăției lor.

împărate ceresc, apără-i pe cei pămîntești!

Mihail, împăratul nostru ortodox, și Teodora, sfînta sa maică:

Veșnica lor pomenire!

Vasile și Constantin, Leon și Alexandru, Cristofer și Romano, Nichifor, și Ioan, Vasile și Constantin, Romano, Mihail, Constantin, Mihail și Isaachie, care toți au preschimbat împărăția pămînteascăpe cea cerească:

Veșnica lor pomenire!

Evdochia și Teofano, Teodora și Elena, Teofano și Teodora, Zoe și Teodora, împărătesele prea ortodoxe:

Veșnica lor pomenire!

Gherman, Tarasie, Nichifor, și Metodie, înnoiții și fericiții patriarhi:

Veșnica lor pomenire!

Ignatie, Fotie, ștefan și Antonie/ Nicolae și Eftimie/ ștefan, Trifon, Teofilact și Antonie/ Polieuct, Nicolae, Sisinie, Serghie, Eustație/ patriarhii ortodocși:

Veșnica lor pomenire!

Sfînta Treime i-a preaslăvit. Prin disputele, luptele și învățăturile lor pentru adevărata credințăpînăla moarte, cerem lui Dumnezeu ca săne călăuzeascăși săne întăreascăși săne rugăm ca săfim arătați ca următori a vieții lor insuflate [de Dumnezeu] pînăla sfîrșit, cu mila și cu îndurările Marelui Arhiereu Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu; cu rugăciunile Preamăritei noastre Doamne, Maica Domnului și Pururea Fecioara Maria, dumnezeieștilor îngeri și ale tuturor sfinților. Amin.

SINODICONUL ORTODOXIEI

Textul Sinodiconului Ortodoxiei a fost mult alterat de-a lungul secolelor, mai ales din cauza adăugării de material și nume dupărestaurarea icoanelor din 843. Aceasta este situația textului ce este tipărit în mod curent în Triodul actual. Unii dintre ortodocșii contemporani mai zeloși au inclus chiar condamnări ale unor lucruri cum ar fi „pan-erezia ecumenismului”. Este probabil imposibil săreconstruim exact textul original. Totuși British Library posedăun manuscris, (BL. Additional 28816) scris în 1110 sau 1111 de monahul Andrei de la mînăstirea Oleni din Morea, care ne poate da o idee a scopului și conținutului originalului. în opinia lui Jean Gouillard, editorul ediției critice a Sinodiconului, „manuscrisul londonez este cu siguranțăunul din cei mai buni martori ai formei originale și pur constantinopolitane ale Sinodiconului”. Manuscrisul îi era necunoscut atunci cînd a alcătuit ediția sa și a fost în consecințăignorat la modul general.

Acest text al Sinodiconului este scris la sfîrșitul unui manuscris al Faptelor Apostolilor, Epistolelor și Apocalipsei, cu titlul oarecum derutant „Definiția [Horos] celui de-al 7-lea Sf. Sinod”. Textul Sinodiconului este scris frumos cu roșu și negru și ne-a parvenit însoțit de notația ecfonetică. Textul a fost intenționat pentru a fi cîntat cu solemnitate, așa cum se citesc Apostolul sau Evanghelia, și nu pur și simplu citit. O serie de nume, mai ales cele ale lui Simeon Stîlpnicul și Teodor Studitul, au o importanțădeosebită. Cuvintele „Dumnezeu sădea pace împărăției lor. împărate ceresc, apără-i pe cei pămîntești!” sînt dupăcît se pare, specifice acestui manuscris. Cele 7 paragrafe numerotate sînt nurnerotate astfel pe marginea manuscrisului.

Traducerea întregului text (în engleză) este făcutăde profesorul Andrew Louth, și este folosităaici cu amabila sa permisiune, editatăca săcorespundăcu aceea a BL. Adiționalul 28816 de Arhimandritul Efrem, și cu adăugirea în subsol a referințelor scripturistice. Manuscrisul însuși nu marcheazăîn vreun fel special pasajele scripturistice. Cuvintele dintre parantezele drepte sînt adăugate de traducător (-ul englez) pentru a clarifica mai mult. Traducerea de mai jos a fost aranjatăastfel ca săreprezinte, pe cît posibil, înfățișarea manuscrisului, cu paragrafele și rubricile sale. în manuscris apar litere mari de marcare.

(Trad. romînă: Pr. Dan Bădulescu)

Note:

  1. Sursa originala: http://web.ukonline.co.uk.ephrem/index.htm
    Sursa articolului http://www.credo.ro/Sinodiconul-Ortodoxiei.php
  2. Isaia XLI, 1
  3. Romani, VI, 4
  4. Corinteni V, 17
  5. Ioan X, 22
  6. Psalm 73, 17-18.
  7. Psalm 88, 49-50.
  8. Psalm 88, 50.
  9. Psalm 76, 13.
  10. Deuteronom, IV, 15
  11. Ioan I,1.
  12. Fapte X,
  13. Cf. Evrei II, 14.
  14. Ioan V, 46.
  15. Deuteronom XVIII, 15; cf. Fapte III, 22.