româna english francaise

Articole si alte scrieri despre icoana ortodoxa

Manuscris

Citatul zilei

„ Daca ceea ce se arata în icoana are un raport cu prototipul si nu se poate ca, daca exista un prototip, sa nu existe si o icoana, potrivit cu ceea ce s-a zis de catre Domnul însusi: „A carui icoana si inscriptie este aceasta?” (Matei 22, 20) si raspunzând celor ce L-au întrebat: „Dati Cezarului ce e al Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu” (Matei 22, 21), rezulta ca si Hristos are o icoana artificiala, ca Unul ce s-a facut ca si noi, icoana raportata la El prin similitudinea asemanarii. Iar daca nu are o icoana, atunci nu exista ceea ce se numeste Hristos. Dar Hristos este si se numeste însusi Adevarul. Prin urmare, El are si o icoana a carei raportare a închinarii urcând la El nu este scindata nicidecum printr-o împartire a slavei.”

Sf. Teodor Studitul - Iisus Hristos, Prototip al Icoanei Sale


Sfinți Părinți apărători ai Sfintelor Icoane


Predica la Duminica întîi a Sfîntului si Marelui Post(a Ortodoxiei)

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

 

Despre cinstirea Sfintelor Icoane

Si vei face doi heruvimi de aur turnat si îi vei pune pe ei de amîndouă laturile acoperămîntului Împăcării.

Mă voi face cunoscut ție de acolo si îți voi grai între cei doi heruvimi (Ieșire 25, 18-22)

Iubiți credincioși,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuiește astăzi un mare Așezămînt apostolesc si sobornicesc, anume cultul sfintelor icoane. Acesta s-a așezat prin hotărîrea Sfîntului si marelui Sinod Ecumenic al șaptelea de la Niceea din anul 787, la care au luat parte trei sute șaizeci si șapte de Sfinți Părinți si o suta treizeci si șase de arhimandriți si stareți de mănăstiri. Sinodul a fost condus din partea Bisericii Ortodoxe de Răsărit de Sfîntul Tarasie patriarhul Constantinopolului. Din partea Bisericii de Apus a fost Petru, arhiepiscopul Romei, însoțit de Petru, prezbiter si egumen al mănăstirii Sfîntul Sava din Roma, din partea papei Adrian.

Toți acești Sfinți Părinți au hotărît cinstirea Sfintelor Icoane si au dat anatema pe toți ereticii luptători de icoane, de la care mulți sfinți au suferit mari prigoane si moarte timp de aproape doua secole, de la Leon Isaurul, primul luptător împotriva sfintelor icoane si pînă la Teofil cel de pe urma. După moartea lui Teofil, prin rîvna împărătesei Teodora si a Sfinților Părinți s-a stabilit din nou dreapta credința si cinstirea Sfintelor Icoane, cum a fost si pe vremea Mîntuitorului si a Sfinților Apostoli, caci Iisus Hristos prin minune nefăcută de mîini, a zugrăvit chipul fetei Sale pe marama si l-a trimis lui Avgar, regele Edesei (Combaterea sectelor, Chișinău, 1929, p. 510-532). După tradiția apostolica, Sfîntul Apostol si Evanghelist Luca, fiind mare pictor, a zugrăvit chipul Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe pe cînd era ea în viață.

Acest mare adevăr îl adeverește si Sfîntul Sinod al 7-lea ecumenic, zicînd: "Noi păstrăm predaniile Bisericii, întăririle înscris sau în nescris. Una din ele poruncește a face noi închipuiri de icoane pictate, fiindcă aceasta în unirea cu istoria Evangheliei slujește spre adeverirea ca Dumnezeu Cuvîntul adevărat, si nu după nălucire, s-a făcut om, si este spre folosul nostru. Pe temeiul acesta, noi, mergînd pe calea împărătească si urmînd învățătura dumnezeieștilor Sfinților Părinților noștri si predaniile Bisericii Ecumenice, caci știm ca în ea locuiește Duhul Sfînt, cu toata stăruința si luarea aminte hotărîm ca Sfintele Icoane sa se pună înainte la fel cu închipuirea cinstitei si de viață făcătoarei Cruci, fie ele făcute din vopsele sau cu mozaic sau din oricare material. Numai sa fie făcute în chip cuviincios" (Ibidem, p. 532-533).

Sfîntul Ioan Damaschin, care a suferit mult pentru Sfintele Icoane, scrie despre ele: „În orice lucru este bine de cunoscut ce este în el adevărat sau mincinos si care este scopul lui, bun sau rău". Tot așa, cînd este vorba despre Sfintele Icoane trebuie de cercetat daca ele sînt adevărate si pentru care scop sînt făcute. Daca ele sînt adevărate si slujesc spre slava lui Dumnezeu si a Sfinților Lui, spre a îndemna la fapte bune, spre îndreptarea fără de prihana si spre mîntuirea sufletelor, apoi noi trebuie sa le primim si sa le cinstim, însa nu în alt fel, decît ca pe închipuiri, ca pilde, ca exemple, ca pe niște cârti pentru oameni, ca pe monumente (Ibidem, p. 537).

Fiindcă nu toți știu a citi si nu pot sa se îndeletnicească cu citirea, Părinții au judecat ca toate faptele lui Hristos vrednice de mărire sa le închipuiască pe icoane care ar sluji la scurte amintiri. De multe ori se întîmplă ca noi nu gîndim la patimile Mîntuitorului, dar îndată ce vedem icoana răstignirii lui Hristos ne aducem aminte de mîntuitoarele Lui patimi, cădem si ne închinam, nu materialului, ci Celui ce este închipuit, asemenea cum ne închinam, nu materialului din care este făcută Evanghelia sau Crucea, ci la aceea ce se închipuiește prin ele, adică la puterea Duhului Sfînt ce izvorăște din ele.

Noi nu ne închinam materialului din care sînt făcute icoanele. Daca înaintea noastră se afla icoana Domnului, noi ne rugam, zicînd: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajuta-ne si ne Mîntuiește !" Iar daca sîntem înaintea icoanei Maicii Domnului: "Fii apărătoarea noastră înaintea Fiului Tău, adevăratul nostru Dumnezeu spre mîntuirea sufletelor noastre!" Iar daca este icoana mucenicului, de pilda Stefan, noi zicem: "Sfinte Mare Mucenic Ștefane, care ti-ai vărsat sîngele pentru Hristos si ai îndrăznit către Dumnezeu, ca întîiul mucenic, fii apărătorul nostru!" Așa ne adresam si către oricare alt sfînt. Iată încotro trimitem noi rugăciunile noastre prin ajutorul Sfintelor Icoane.

Cînd împăratul iconomah, aidoma sectanților noștri, afirma pe nedrept ca la cele șase Sinoade Ecumenice n-ar fi fost icoane si ca despre dînsele nu s-a vorbit, atunci papa Grigorie îi scria; „Împărate, vezi ca nimic nu s-a spus nici de pîine, nici de apa, nici nu s-a spus ca se cuvine a mînca sau bea. Însa tu știi, după tradiție, ca acest lucru este necesar pentru întemeierea vieții. Așa si despre icoane era cunoscut din Tradiție. Înșiși arhiereii aduceau icoane la Sinod si nici un om iubitor de Hristos nu pornește la drum si nu-si face călătoria fără de icoane. Așa fac oamenii lucrători de fapte bune si plăcuții lui Dumnezeu".

Leonte de Neapole, combătînd pe iudeii care învinuiau pe creștini pentru cinstirea icoanelor le răspunde: "Ne închinam fetelor de pe icoane si închipuirilor sfinților, nu ca lui Dumnezeu. Pentru ca daca ne-am închina lemnului icoanei ca lui Dumnezeu atunci ne-am închina la orice lemn. Si de s-ar fi șters fata de pe vreo icoana noi am da-o pe foc, cum facem aceasta de multe ori. Noi creștinii, sărutînd cu buzele trupești chipul lui Hristos, al apostolului sau al mucenicului, cu sufletul si cu gîndul nostru sărutăm pe Hristos si pe sfinții Lui".

Sfîntul Grigorie de Nyssa vorbește despre închipuirea aducerii lui Isaac ca jertfa de către Avraam, icoana spre care cînd căuta, varsă din ochii lui lacrimi de umilință. El mai vorbește si despre icoana Sfîntului si Marelui Mucenic Teodor Tiron si despre icoana lui Hristos. Iar Sfîntul Ambrozie de Milan, vorbind despre vedeniile care le-a avut înaintea descoperirii moaștelor Sfinților Mucenici Ghervasie si Protasie, mărturisea ca i s-a arătat lui Apostolul Pavel, așa cum este închipuit pe icoana (Scrisoarea 35). Sfîntul Atanasie cel Mare scrie, despre cinstirea Sfintelor Icoane: "Noi credincioșii ne închinam la icoane, nu ca la Dumnezeu cum fac elinii. Nu! Ci noi arătăm buna închinare si iubire către acea fata care este închipuita pe icoane. Pentru aceasta noi, de multe ori cînd chipul de pe dînsa se șterge, o ardem ca pe un lucru fără de folos".

După cum Iacob, înainte de Sfîrșitul sau, s-a închinat deasupra toiagului lui Iosif si prin aceasta a cinstit, nu toiagul, ci pe cel ce îl ținea, așa si noi credincioșii ne închinam si sărutăm icoanele, nu pentru altceva, decît ca le sărutăm ca pe copiii si pe părinții noștri, ca sa le arătăm prin aceasta dragostea noastră sufleteasca; după cum si iudeii se închinau Tablelor Legii si celor doi heruvimi turnați din aur, cinstind prin închinare nu piatra si aurul, ci pe însuși Dumnezeu care a poruncit sa li se facă acestea.

Marturii despre Sfintele Icoane se afla încă mai din vechime. Așa Sfîntul Metodie de Patara, care a trăit prin veacul al III-lea, scrie: „Închipuirea îngerilor lui Dumnezeu, care se face din aur, ale începătoriilor si ale stăpîniilor, noi le facem întru cinstirea si slava lui Dumnezeu". Despre icoane scriu si Clement al Alexandriei si Tertulian, care au trăit în secolele II-III.

Sfînta Tradiție vorbește si despre chipul cel nefăcut de mînă dăruit de Mîntuitorul lui Avgar, regele Edesei. Despre acest chip nefăcut de mînă omeneasca scrie istoricul bisericesc Eusebiu, care a trăit prin secolul III-IV.

în Sfîrșit, însuși pămîntul vorbește împotriva sectarilor luptători contra icoanelor, caci si acum se descoperă icoane, cruci si simboluri creștine la săpăturile ce se fac în catacombele din Roma, adică în peșterile unde primii creștini se ascundeau din cauza persecuțiilor păgîne si Săvîrșeau acolo slujbe dumnezeiești si înmormîntări ale sfinților mucenici. Am vizitat catacombele Romei în toamna anului 1977 si am văzut acolo cele mai vechi icoane ale Mîntuitorului si imagini ale Sfintei Cruci. Din icoanele cele mai vechi aflate de învățații arheologi în catacombele Romei subterane, mai importante sunt: Icoana Mîntuitorului din catacomba Sfîntului Calist si Cina cea de taina de la Sfîrșitul secolului al II-lea, închinarea Magilor, Minunea prefacerii apei în vin, Vindecarea orbului din naștere si altele, aflate tot în catacomba Sfîntului Calist. în catacombele Domitillei si Priscilei s-au aflat icoanele Sfintei Familii, a Bunei-Vestiri, a Sfinților Apostoli Petru si Pavel, a Patriarhilor si Proorocilor din Vechiul Testament si a unor Mucenici din Noul Testament, ce se atribuie tot sfîrsitului veacului al II-lea si începutul celui de al III-lea. Dar cea mai veche icoana pe care învățații arheologi o atribuie veacului I al creștinismului este chipul Maicii Domnului care tine în brațe pe Pruncul Cel mai înainte de veci, cu o stea deasupra icoanei.

Toate aceste reprezentări, care s-au aflat în catacombele si în săpăturile bisericilor vechi de sub pămînt, cu o evidenta indiscutabila, ne impun sa primim si sa credem ca au fost cinstite Sfintele Icoane din cele mai vechi timpuri ale creștinismului. Astfel, în apărarea Sfintelor Icoane ne vorbește Sfînta Scriptura, Sfînta Tradiție si însuși pămîntul care ne-a păstrat din primele veacuri ale creștinismului multe din ele. În apărarea lor ne vorbesc si mintea si inima noastră.

Iubiți credincioși,

Pînă aici am adus atîtea marturii din Sfînta Scriptura, din Sfînta Tradiție, de la Sfinții Părinți si din Istoria Bisericii Creștine despre cinstirea Sfintelor Icoane. Acum vom arata ce este icoana si ce este idolul. Va rog sa țineți minte ca "icoana este închipuirea adevăratului Dumnezeu, care într-adevăr exista. Iar idolul, sau chipul cioplit este închipuirea dumnezeilor mincinoși si născociți de mintea oamenilor care într-adevăr nu exista". De aceea se si spune ca idolul nimic nu este în lume (I Corinteni 8, 4). Deosebirea între idoli si icoana este ca deosebirea între zi si noapte, între lumina si întuneric. Ce însoțire, zice marele Apostol Pavel, este între Biserica lui Dumnezeu si idolii (II Corinteni 6, 15-16).

Prin ce se arata cinstirea Sfintelor Icoane? Cinstirea Sfintelor Icoane, după cum învață Sfîntul si Marele Sinod al 7-lea Ecumenic, se arata prin aceea ca noi nu consideram icoana ca Dumnezeu, ci numai ca reprezentare (fotografie, portret) si, cinstind icoana, nu ne închinam lemnelor sau vopselelor, ci Celui care este închipuit pe icoana, adică lui Dumnezeu, sfinților îngeri, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu si sfinților care sînt prieteni ai lui Dumnezeu. Oare noi nu cinstim cu deosebita atenție chipul patriarhului nostru? Si văzînd portretul lui nu ne aflam ca si cum l-am vedea pe el? Dar daca vedem în icoana chipul lui Dumnezeu, nu trebuie sa-L cinstim?

Dar prin ce se manifesta închinarea la idoli? închinarea la idoli se manifesta prin aceea ca oamenii considerau chipurile cioplite drept dumnezei. Auzi ce zice dumnezeiasca Scriptura: S-au abătut curînd din calea care am poruncit lor si au făcut vițel si s-au închinat lui si au jertfit lui si au zis: Iată, Israele, Dumnezeul tău, care te-a scos din tara Egiptului (Ieșire 32, 8; III Regi 12, 28-30). Astfel, trebuie sa înțelegem ca deosebirea între cinstirea Sfintelor Icoane si închinarea la idoli este ca între lumina si întuneric si după cum omul orb nu deosebește lumina de întuneric si pentru dînsul totul este întuneric, așa si omul neînțelept si rătăcit, nu deosebește icoanele de idoli, pentru dînsul orice închipuire este idol, măcar de ar fi acel portret chipul tatălui sau.

însuși cuvîntul lui Dumnezeu ne poruncește sa deosebim cele sfinte si cele curate de cele nesfinte si necurate (Levitic 10, 9-10).

Dar care este folosul duhovnicesc al cinstirii Sfintelor Icoane si pentru ce ne trebuie Sfintele Icoanei Sfintele Icoane ne trebuie mai întîi în întărirea credinței, a evlaviei si trezirea conștiinței noastre. Al doilea, pentru amintirea faptelor mărețe ale lui Dumnezeu (Deuteronom 6, 7-9) si ale sfinților Lui, ca noi, căutînd la chipurile lor, sa ne îndemnam a urma viața lor (Evrei 13, 7). Icoanele ne ajuta pentru exprimarea dragostei noastre către Dumnezeu. Daca noi din dragoste purtam la noi portretele rudelor si ale oamenilor care ne sînt aproape, cu cît mai mult sîntem datori sa purtam cu evlavie la noi icoanele Mîntuitorului, ale Maicii Domnului, ale sfinților lui Dumnezeu.

Apoi, Sfintele Icoane pentru oamenii fără știință de carte si pentru copii, sînt ca si Biblia. Ceea ce în Biblie este tipărit cu litere, aceea pe icoane este zugrăvit cu vopsele. De pilda, despre patimile Mîntuitorului nostru Iisus Hristos nu va putea citi în Biblie cel ce nu știe carte, însa, privind la icoanele suferințelor lui Hristos, el va înțelege cu mintea ce este pictat pe icoane si va simți mai multa evlavie în inima sa. Biserica lui Hristos cînta așa: "Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putința oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngerești..." Si în alt loc zice despre Maica Domnului: "Iar prin tine Preacurata, S-a arătat oamenilor Cuvîntul întrupat, pe Care mărindu-L cu oștirile cerești, pe tine te fericim".

Iubiți credincioși,

Pe Dumnezeu nu-L pot vedea oamenii după ființă, ca pe un duh. Dar îl pot vedea în chipuri, în imagini, în vederi cunoscute. Pe Dumnezeu L-au văzut oamenii, însa numai indirect sau prin simboluri. Așa, de pilda, Dumnezeu S-a arătat lui Avraam în chipul celor trei tineri calatori (Facere 18, 1-6). L-a văzut pe Dumnezeu si patriarhul Iacob si a chemat numele locului aceluia "Vederea lui Dumnezeu" (Facere 32, 30). L-a văzut pe Dumnezeu si Moise "si a grăit Dumnezeu către Moise fata către fata, ca si cum ar fi grăit cineva cu prietenul sau" (Ieșire 30, 11). Si a zis Domnul: Auziți cuvintele Mele: De va fi între voi vreun prooroc al Domnului, în vedenii Mă voi arata lui si în somn voi grai lui. Nu este așa credincios în toata casa lui Israel ca robul Meu Moise. Gura către gura grăiesc cu el aievea si nu prin pilde si el fata Domnului vede (Numerii 12, 6-8). L-a văzut pe Dumnezeu si (Isaia 6, 1-5). Daniil, proorocul a văzut pe Dumnezeu Tatăl si Fiul. A văzut pe Dumnezeu si Miheia (III Regi 22, 19). Apoi pe Domnul si Mîntuitorul nostru Iisus Hristos L-au văzut ucenicii, atît în umilință, cît si în slava, cît a trăit cu Dînșii pe pămînt (Ioan 1, 14; 6, 36).

Apostolul Ioan, vorbind despre Iisus Hristos, așa începe epistola I-a: Ce era din început, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit si mîinile noastre au pipăit despre Cuvîntul Vieții, aceea va vestim si Viața s-a arătat si o am văzut si mărturisim si va vestim viața cea veșnică, care era la Tatăl si s-a arătat noua (I Ioan 1, 1-3). Iar Sfînta Evanghelie zice: Si Cuvîntul trup S-a făcut si S-a sălășluit între noi si am văzut slava Lui, slava ca a unuia Născut din Tatăl (Ioan 1, 14).

Pe Iisus Hristos L-a văzut Apostolul Pavel si după înălțarea la ceruri. L-a văzut pe Hristos cînd Îl prigonea (I Corinteni 15, 8; Fapte 9, 3-4). L-a văzut si primul mucenic Stefan, cînd era ucis cu pietre si a zis: Iată vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stînd de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7, 56). Pe Duhul Sfînt L-au văzut poporul si Apostolii, la botezul Domnului în chip de porumbel șezînd peste Dînsul Si glas din cer s-a auzit: Tu ești Fiul Meu cel iubit întru care bine am voit (Luca 3, 22). Duhul Sfînt a fost văzut si în chipul limbilor de foc, la pogorîrea Lui din cer (Fapte 2, 1-4). Încă în multe chipuri S-a arătat Dumnezeu si Sfinții Lui, precum în descoperirea Sfîntului Evanghelist Ioan (Apocalipsa 4, 2-3; 5, 6-8).

Astfel, oamenii L-au văzut pe Dumnezeu si pot sa-L închipuiască pentru întărirea si învățătura lor în credință. Deci nici un motiv nu pot avea sectanții, care zic ca nimenea nu are voie sa închipuiască pe Dumnezeu pe Sfintele Icoane.

Iubiți credincioși,

Astăzi este prima Duminica din Postul Mare, numita "Duminica Ortodoxiei" sau "a Sfintelor Icoane". Tocmai de aceea am vorbit pe larg despre cinstirea sau venerarea Sfintelor Icoane, întrucît în vremea noastră s-au ridicat în lume multe secte creștine care hulesc icoanele, crucea, biserica, preoții si învățătura apostolica ortodoxa, Înșelînd pe mulți fii ai Bisericii noastre, spre veșnica lor osîndă.

Noi va sfătuim si va reamintim învățătura dogmatica a Bisericii. Închinați-vă cu credință si evlavie Sfintelor Icoane si purtați-le în casa, si oriunde călătoriți, ca sa va fie de ajutor în izbăvirea de primejdii, știind ca cinstea data icoanelor se ridica la sfinții pictați pe ele. Faceți rugăciuni si acatiste în fata icoanelor, mergeți în pelerinaj la icoanele făcătoare de minuni din tara si la moaștele sfinților noștri, ca veți primi ușurare si mare ajutor în necazurile vieții. De asemenea, cinstiți Sfînta Cruce, pavăza credinței, si o purtați cu credință, ca prin ea izgonim pe diavoli si liniștim pe sectanții hulitori de Dumnezeu.

A trecut prima săptămîna din Sfîntul Post, numita si "Săptămîna Mare". Ne bucuram ca bisericile iarăși s-au umplut de credincioși, ca ați postit cu toții si ca alergați cu credință si evlavie la Dumnezeu Mîntuitorul si nădejdea noastră.

Va îndemn, frații mei, sa continuați a posti Sfîntul Post si sa va rugați, sa citiți cît mai mult si sa faceți după putere milostenie si veți vedea cîtă bucurie si pace veți primi în suflet. Dar, mai ales, va îndemn sa va spovediți de doua ori la duhovnici si în aceste zile, si la Sfîrșitul Postului Mare, iar care aveți dezlegare, sa primiți si Sfînta împărtășanie.

Creștinii evlavioși, mamele, copiii, bătrînii si bolnavii sînt datori sa se spovedească si sa se împărtășească de doua ori în acest mare post. Siliți-vă la Hristos. El va cheamă, va așteaptă si vi se dăruiește în dar tuturor celor ce păzesc poruncile Lui. Nu treceți cu vederea dragostea si harul lui Hristos.

Sa-L rugam pe Fiul lui Dumnezeu sa întărească dreapta credință si evlavia ortodoxa, ca sa biruim cu puterea Lui si pe diavoli si pe sectanții hulitori, si pe necredincioși, si sa trăim veșnic în bucuria si iubirea lui Dumnezeu. Amin.