româna english francaise

Articole si alte scrieri despre icoana ortodoxa

Manuscris

Citatul zilei

"Icoana lui Hristos nu este altceva decât Hristos, evident afara de diferenta de substanta, cum s-a aratat deja de mai multe ori. De aceea, si închinarea ei este o închinare la Hristos, întrucât nu e închinat ceva din materia icoanei, ci numai Hristos Cel asemanat întru ea. Iar cele ce au o singura asemanare au si o singura închinare. Prin urmare, în icoana Sa Hristos nu da altcuiva slava Sa, ci mai degraba primeste slava în ea, întrucât materia este altceva decât asemanarea. Si desi este reprodusa în diferite materii, în toate exista gravata aceeasi efigie. Dar aceasta din urma n-ar putea ramâne invariabila în diferitele materii decât daca nu are nimic în comun cu ele, ci este separabila mental de cele în care este" - Sf. Teodor Studitul

Sfinți Părinți apărători ai Sfintelor Icoane


Decretul Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea, din anul 787

"Așa stînd lucrurile, mergînd noi pe calea împărătească și urmînd învățăturii de- Dumnezeu-grăitoare a Sfinților noștri Părinți și Predaniei Bisericii Universale (căci cunoaștem că aceasta este a Duhului Sfînt Care locuiește într-însa), hotărîm și definim cu toată exactitatea și purtarea de grijă că, alături de și asemenea tipului cinstitei și de-viață făcătoarei Cruci, să fie reînălțate în sfintele lui Dumnezeu biserici, pe sfintele vase și veșminte, pe ziduri și scînduri, în case și pe drumuri, și veneratele și sfintele Icoane alcătuite din culori și mozaic, ca și din orice altă materie potrivită, și anume: Icoana Domnului și Dumnezeului și Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, a Preacuratei Stăpînei noastre, Sfînta Născătoare-de-Dumnezeu, a cinstiților îngeri și a tuturor Sfinților și Cuvioșilor bărbați. Căci cu cît mai mult sînt văzuți aceștia prin întiparirea lor iconică, cu atît și cei ce privesc la ele și sînt ridicați spre amintirea și dorirea prototipurilor lor, le vor aduce sărutare și închinare de cinstire, iar nu adorația adevarată, care potrivit credinței noastre se cuvine numai Naturii dumnezeiești (a Sfintei Treimi); și în același fel ca tipului cinstitei și de-viață-făcătoarei Cruci, Sfintelor Evanghelii și celorlalte sfinte așezăminte, întru cinstirea lor se vor face și aducere de tămîie și lumini, precum era obiceiul în mod evlavios la cei din vechime. Căci, cinstirea icoanei urcă la prototip și cel ce se închină la icoană se închină la ipostasul celui zugrăvit în ea. Fiindcă așa e întărita învă țătura Sfinților Părinților noștri, adică Predania Bisericii Universale, care a primit Evanghelia de la o margine pînă la cealaltă a lumii."